Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis
Zadarnic este gândul, iar existenţa – vis.

pentru ca azi sunt trista, pentru ca lucruri care n-ar trebui sa se intample in prag de sarbatori au venit pe neasteptate in viata prietenilor mei dragi; pentru ca in casa mea miroase a cozonaci, pe cand la ei a lumanari; pentru ca noi asteptam Craciunul, iar ei pregatesc pomana..

Craciun cu sanatate!

Daca increderea mea in mitul de care ziceam mai sus va fi daramata, eu raman fara orientare! Sa lasam mitul sa traiasca! E un fel de GPS al dragostei - gen, femeile iubesc, barbatii, nu!

Ma rog, fiecare intelege cum vrea, nu vreau sa subestimez niciun barbat, insa eu vorbesc cel putin de o diferenta de gandire referitoare la sentimente; o femeie care iubeste un barbat se vede automat nevasta-sa, chit ca se cunosc doar de 2 saptamani, in schimb un barbat se gandeste cum sa faca sa o bage mai repede in patul sau..si poate abia apoi sa se inchege vreo relatie mai serioasa.. Nu zic ca o varianta e corecta si alta nu..

Asadar, cand am auzit azi “am terminat-o cu ea! a durut putin, dar a trecut”.. a fost ca si cand un cutit cu lama lata m-a racait undeva pe creier (asa cum face bunica de Craciun cand curata matele de porc pentru carnati)..

Sa fie clar, nu-mi place cand barbatii spun chestii d-astea muieresti, “a durut” nu exista in vocabularul barbatului 2011, aproape ca nu mai exista nici in cel al femeii.. Eu ma lupt aici(șa) zilnic cu impulsuri de genul asta si vine un barbat sa-mi confirme ca e ok sa faci asta? Nuu!

Sunt..dusa! Ce-o fi in capul meu? Am asa, un deja-vu la ceea ce se va intampla, doar s-a creat un precedent, daca nu cumva de data asta o fi altfel..

Ce sa zic? Cele mai mari contradictii din lume s-au adunat in capul meu: una vreau, alta fac, una spun, alta cred!

Ma stapaneste uneori un autocontrol fantastic, pentru ca in secunda doi sa ma abandonez! Nehotarare? Ambiguitate? Cine mai stie? Parca nu eram asa, parca nu chiar asa!

Momentan, unde “momentan” inseamna vreo 3 ani, nu vad nici un sens, dar am rabdare..

am inceput numaratoarea inversa pana la concediu, inca 3 zile!

daca tot e vara si vara inseamna mare, o tema reprezentativa pe blog nu strica , zic eu.

vreau sa fac ceva  ce n-am mai facut pana acum in acest concediu: vreau sa uit!!

oricat mi-as dori, oricat as incerca sa vad partea buna a lucrurilor ..nu, oamenii nu se schimba doar pentru ca asa am vrea noi..

si pana la urma, la ce bun? fiecare dintre noi suntem unici, atitudinea ne caracterizeaza pe fiecare in parte, iar fiecare reactioneaza dupa propriile convingeri, care la randul lor vin din educatie, experienta de viata si multe altele, dar asta e alta poveste..

unde s-ar duce unicitatea fiecaruia daca totul ar fi previzibil la oameni, daca ceilalti s-ar purta asa cum ne-am astepta noi?  n-am mai fi originali, ne-am blaza..

e drept, cand personalitatea unora lasa de dorit in toate privintele, ipotetic o schimbare ar fi ideala, insa… constat ca cea mai eficienta atitudine este sa invatam sa ne comportam si cu acest tip de oameni si pur si simplu sa nu avem asteptari sau, mai rau, sa investim sentimente..

sa nu uitam ca fiecare om are limite proprii, autoimpuse sau nu, dar ele exista; daca intelegem pana unde putem “merge” cu oamenii care ne pun probleme, suntem deja deasupra lor, nu ne ramane decat sa ne comportam in consecinta..

pentru mine nu e o concluzie, ci o convingere: oamenii nu se schimba.punct.

Nu mai, eu sunt straight (de obicei)…; poaaaaate, doar poooate..cochetez cu flexisexualitatea ..

Hmmm…what should I choose?

din nou, pentru inca o luna lunga din viata mea, am ramas fara permis de conducere ..

feels like crying, yellimg, swearing…. Fuck!

asadar, ne vedem de 1 mai, poate dam o fuga pan’  la mare..

pana atunci                              TANAAAAAAAAA :

zambete, replici, tachinari, multumiri, reprosuri, nervi, tipete, jigniri, aprecieri, arogante… amalgam de reactii, situatii simple transformate in penibil, extrageri din context, interpretari..

n-o sa ma intreb daca e posibil, ci cum e posibil sa fii atat de pasionat de cineva si in acelasi timp sa  antipatizezi acea persoana ???? sa-ti doresti sa fii cu omul respectiv dar sa-ti vina sa fugi mancand pamantul? sa stai cu sufletul la gura cu gandul ca se apropie momentul sa-l vezi, iar cand il vezi sa simti ca vrei sa-i spargi capul?

cum sa traiesti asa? cat??

este orice, mai putin liniste… Off!!